‘Românii în nevoie de Sprijin’

Săptămâna aceasta a apărut vestea că un alt avion care transporta 150 de culegători de fructe și legume se îndrepta de la București spre Marea Britanie.

Este de înțeles că există temeri din ce în ce mai mari în legătură cu tonele de produse nerecoltate aici – culturi care riscă să putrezească pe câmpurile din întreaga țară într-un moment de cerere maximă. În timp ce blocajul nostru național continuă, eforturile de a strânge această „armată de pământ” temporară pentru a o aduce în țară ne-au dus din nou la locurile de recrutare bine cunoscute din Europa de Est. Avioane pline de culegători sosesc aici de câteva săptămâni. Dar, cu sau fără izolare, se pare că 98% din cei 90.000 de culegători necesari aici în fiecare an provin din afara Regatului Unit – România și Bulgaria furnizând majoritatea.

Când atât avionul, cât și povestea au aterizat săptămâna aceasta, „subiectele fierbinți” ale experților și politicienilor s-au concentrat pe Brexit și imigrație. Rămașii reziduali au profitat cu bucurie de această operațiune de salvare, fără a pierde timpul pentru a sublinia ironia. În timp ce un guvern ales pentru a face „Brexit” încearcă să conducă națiunea noastră prin acest dezastru global în materie de sănătate și să se îndepărteze de cel mai mare colaps economic din ultimii 300 de ani, facem apel la așa-numiții europeni „slab calificați”. În afară de faptul că acest lucru nu este nimic nou și nu se va schimba neapărat după Brexit, a ne concentra doar asupra acestui aspect înseamnă a omite un alt unghi crucial: traficul de persoane.

There is absolutely no suggestion of trafficking in this particular case. No doubt in this instance and others, plenty of legitimate agencies supply willing workers into the UK, treat them fairly and pay them properly. But through our European work at Justice and Care, we also know that every week – from poorer countries like Romania – planes, boats, lorries and buses transport many unwilling people for ‘jobs’ that don’t pay a penny, are abusive, violent and that they are not free to leave. They are Europe’s slaves and there are thousands and thousands of them.

Am scris recent un articol în care sugeram că această pandemie COVID-19 ar putea forța sclavia să iasă la lumină și să dezvăluie mai multe despre modul în care funcționează. Din păcate, nu a durat mult. Pentru că, deși acest caz pare curat, prin intermediul acestui ultim avion plin de români, am avut o imagine a modului în care pot prospera grupurile de crimă organizată, adesea acoperite de afaceri legitime.

Acest lucru, împreună cu faptul că circulația persoanelor este în centrul atenției mai clar ca niciodată, ar trebui să ne determine să ne punem întrebări mai profunde. La fel ca și în Marea Britanie, România se află în izolare. Oamenii se tem și mor acolo, la fel ca și noi aici. Deci, de exemplu, ne spune ceva despre vulnerabilitatea oamenilor faptul că – într-un timp atât de scurt – aceștia și-ar lua rămas bun de la familii în mijlocul unei pandemii mortale, ar zbura spre punctul său fierbinte european și ar lucra în aer liber pentru ca alții să poată mânca alimente pe care adesea nu și le pot permite. La fel ca și în cazul persoanelor care ajung să fie traficate ilegal, acest lucru se reduce adesea la disperare, sărăcie și o lipsă severă de locuri de muncă locale.

O altă întrebare se referă la rapiditatea ofertei pentru aceste tipuri de lucrători. Trebuie să știm mai multe despre cum ajung grupuri mari de persoane să fie livrate ca niște pachete la locurile de muncă din Regatul Unit atât de rapid. Acest lucru se întâmplă în mod regulat. De asemenea, trebuie să știm mai multe despre metodele și sursele de recrutare – de exemplu, multe cazuri de trafic de persoane în Regatul Unit încep în aceleași tipuri de sate rurale, unde oamenilor li se vinde un vis care se destramă rapid pe drumul spre destinație sau sunt pur și simplu luați. De asemenea, știm prea puțin despre condițiile de angajare atunci când oamenii ajung în țară. O mare parte din această muncă sezonieră sau temporară este ascunsă la vedere – acest lucru face ca exploatarea să fie ușor de realizat pentru cei care sunt atât de înclinați.

Fermele și fabricile din Regatul Unit nu sunt singurele care se grăbesc să caute noi lucrători. La capătul opus al scalei de afaceri, citim că, în doar patru săptămâni, Amazon a recrutat 100 000 de lucrători suplimentari pentru a satisface cererea, iar acum este în căutarea a încă 75 000 de muncitori. Alte industrii cu cerere mare de forță de muncă se vor confrunta cu aceeași goană globală pentru forță de muncă. Din nou, nu există nicio sugestie că Amazon a recrutat în mod neetic, dar, în contextul cererii mari și al grabei, în contextul creșterii șomajului, oamenii ar putea ajunge cu ușurință să fie exploatați de alte firme sau de intermediari de recrutare. Când vremurile sunt grele, linia de jos devine linia de jos. Acest lucru crește riscul pentru cei care caută cu disperare un loc de muncă.

COVID-19 a schimbat lumea în mod dramatic. Nu există o cale clară de „revenire la normalitate” în acest moment. Dar este vital, în această criză, să nu facem rabat de la etică și să nu le facem viața mai ușoară traficanților de persoane. Având în vedere progresele înregistrate la nivel mondial și național în lupta împotriva sclaviei în ultimii ani – în mediul de afaceri, în poliție, în guvern și în ceea ce privește sensibilizarea consumatorilor – nu trebuie să închidem ochii la aceste întrebări mai profunde și mai complexe în căutarea rezilienței și apoi a redresării.